MUCENIC'IE s.f. Viaţa de suferinţă, de chin a mucenicului² (1); p. gener. suferinţă extremă, martiriu, chin. - Mucenic² + suf. -ie.
Sursă : DEX'98 (46277)  - ana_zecheru

MUCENIC'IE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. si pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)
Sursă : Sinonime (194999)  - siveco

mucenic'ie s. f., art. mucenic'ia, g.-d. art. mucenic'iei; (martirii, chinuri) pl. mucenic'ii, art. mucenic'iile
Sursă : DOR (263347)  - siveco

MUCENIC'IE f. 1) Viaţă de mucenic. 2) fig. Tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale; pătimire pentru un ideal; martir. /mucenic + suf. ~ie
Sursă : NODEX (343980)  - siveco